alexandra lavrente
Thoughts

Family portrait

5 6 7 4 alexandra lavrente 2 3 8 9 10 12 11

Uitându-mă peste portretele de familie de la Frederiksborg Castle, mi s-au colorat în fața ochilor propriile momente înrămate.

Eu sunt un om privilegiat. Nu pentru că am descoperit piatra filozofală, ci pentru că sensul vieții e acela de a te bucura cu simplitate de viață. Poate pietrele filosofale sunt menite pentru Tesla sau Van Gogh care au plătit scump pentru tainele ce li s-au dezvăluit.

Eu sunt un om privilegiat fiindcă străbunica mea a trăit o vârstă cum numai în povești auzi – 90 de ani. O iubesc fiindcă nu își punea probleme existențiale – cogit ergo sum – însă de fiecare dată când mă întorceam în orașul natal și îmi deshidea ușa, surpriza de pe chip îi era întotdeauna nouă și în același timp neschimbată, o bucurie totală, unică și simplă. Mă aștepta cu cel mai cald zâmbet, cu pielea cea mai fină de pupat și cu cea mai încăpătoare îmbrățișare. Îmi arunc hainele și ghiozdanul pe undeva, mă descalț cât pot de repede și ea pune pe masă ce găsește mai bun în cămară. Și orele curg fără să ne dăm seama. Mă uit peste bibelourile din bibliotecă și ea îmi povestește ce se mai întâmplă prin bloc sau prin neam și apoi mergem să ne culcăm împreună îngrămădite în patul din dormitor, care-mi ajunge până la jumătatea gambelor. Adorm greu și n-am loc să mă fâstâcesc, așa că mă las cuprinsă și adorm. Somnul ăsta de prânz devenise ritual în ultimul timp. Apoi ea se trezește înainte și pregătește desert – cornulețe cu dulceață de prune.

Și nicăieri nu mă simțeam mai bine, parcă suspendată într-un timp fără început și fără sfârșit, știindu-mi inima întreagă. Și mamaia Nuța s-a născut în anii 20, într-o familie mare, a văzut mașini de epocă, “păsări de fier”, televizor color, PC și IPhone 6. Împreună cu tataia Țică a trecut printr-un război mondial, foamete, bucurii și întristări … și avea spiritul la fel de cristalin, mulțumind parcă în gând de tot ceea ce clipa îi oferea. Tataia Țică cânta la trompetă, unchiul meu la saxofon și făceau parte din orchestra orașului. Toată copilăria mi-am petrecut-o mergând la spectacole, în special în timpul verii, și mamaia Nuța iubea să se gătească cu mărgele și să petreacă. Timpul petrecut în generală și liceu a fost rupt și de bunici, și de spectacole, dar asta trebuie să fie o poveste despre străbunica mea, așa că am să desenez în minte mărgelele ei galbene, de plastic, pe care le etala asortate cu mare bucurie.

Și viața s-a bucurat de mamaia Nuța, de felul ei vesel de a se purta, de ușurința cu care intra și pleca dintr-o conversație, de mâinile cu care frământa coca pentru cornulețe și i-a dăruit sănătate. Iar inelul ei cu piatră roșie, care n-a fost scos din deget de câțiva zeci de ani, a rămas astăzi la mine.

Standard
alexandra lavrente
Travel

Enchantment at Frederiksborg Castle

alexandra lavrente_copenhagen denmark (922) alexandra lavrente_copenhagen denmark (914) alexandra lavrente_copenhagen denmark (910) alexandra lavrente_copenhagen denmark (745) alexandra lavrente_copenhagen denmark (885) alexandra lavrente_copenhagen denmark (883) alexandra lavrente_copenhagen denmark (877) alexandra lavrente_copenhagen denmark (848) alexandra lavrente_copenhagen denmark (834) alexandra lavrente_copenhagen denmark (831) alexandra lavrente_copenhagen denmark (822) alexandra lavrente_copenhagen denmark (796) alexandra lavrente_copenhagen denmark (818) alexandra lavrente_copenhagen denmark (810) alexandra lavrente_copenhagen denmark (814) alexandra lavrente_copenhagen denmark (807) alexandra lavrente_copenhagen denmark (804) alexandra lavrente_copenhagen denmark (805) alexandra lavrente_copenhagen denmark (799) alexandra lavrente_copenhagen denmark (798) alexandra lavrente_copenhagen denmark (776) alexandra lavrente_copenhagen denmark (774) alexandra lavrente_copenhagen denmark (768) alexandra lavrente_copenhagen denmark (766) alexandra lavrente_copenhagen denmark (761) alexandra lavrente_copenhagen denmark (757) alexandra lavrente_copenhagen denmark (756) alexandra lavrente_copenhagen denmark (752) alexandra lavrente_copenhagen denmark (750) alexandra lavrente_copenhagen denmark (746)

Intorc privirea si imi limezesc mintea in verdele de smarald al parcului. Apele curg, ca si cum le-ai privit dintotdeauna – un sentiment de atemporal te inunda si de simti inconjurat de ochii ingaduitori ai reginelor. Contrastul dintre ramele aurii, involburate si albastrul de talaz al peretilor te arunca ca-ntr-o vraja sub fascinatia chipurilor maiestrit pictate.

As putea visa zile in sir, acoperita de cerul de stucaturi si crizantemele de fildes s-ar desprinde de pe mobilele vechi cu scartait, m-ar inveli cu frunzele lor late ca pe un cocon si m-as lasa purtata pe taramul imaginatiei, fara regret.

Ma trezesc cu rochie fina de matase, brodata cu motive vegetale si monograme turcoaz, panglici late, aurii imi impodobesc corsajul. Chipul pomadat, buze intredeschise ca un bujor, unghii atent rotunjite si inel de aur pe degetul mic – ma trezesc inspirand aroma ceaiului fierbinte, zambindu-le.

Save

Save

Standard
alexandra lavrente copenhaga
Travel

Frederiksborg Slot

alexandra lavrente_copenhagen denmark (1278) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1254) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1249) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1246) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1238) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1222) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1199) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1202) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1206) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1198) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1195) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1188) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1187) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1176) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1123) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1116) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1097) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1093) alexandra lavrente_copenhagen denmark (930) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1090) alexandra lavrente_copenhagen denmark (940) alexandra lavrente_copenhagen denmark (945) alexandra lavrente_copenhagen denmark (947) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1040) alexandra lavrente_copenhagen denmark (956) alexandra lavrente_copenhagen denmark (960) alexandra lavrente_copenhagen denmark (967) alexandra lavrente_copenhagen denmark (969) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1009) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1015) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1020) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1031) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1061) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1076) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1064)

Bineinteles ca ne propusesem sa vedem o lunga lista de muzee si atractii turistice, dar am fost atat de coplesiti de lucrurile pe care le-am vazut, incat am avut nevoie de timp indelungat sa le contemplam. Dis de dimineata am pornit catre Frederiksborg Slot. Am luat trenul spre Hillerød si am ramas placut surprinsa de nevoia danezilor de spatiu personal – in mijloacele de transport se ocupa mai intai locul de la geam si apoi intreaga banca. O regula nescrisa, pe care ajungi sa o intelegi si sa o pretuiesti mai tarziu.

Am coborat si printre stradute se ascundea un cimitir. Pur si simplu un parc cu copaci grosi, cu coroane stufoase, iarba si placi funerare. Nimic din sobrietatea mortii – palcuri de lumina scaldau pietrele, fluturi licareau prin lumina translucida – linistita integrare a omului in natura.

Apoi am intrat in piata si oamenii se pregateau de targ. Mi-am luat o inghetata si m-am oprit pe scarile statuii sa admir castelul de peste lac. Frederiksborg Slot a fost construit prin secolul 17 in stil renascentist pentru Christian IV, regele Danemarcei si al Norvegiei. A fost primul castel construit in scopuri recreationale, in mijlocul unei paduri, cu vaste terenuri de vanatoare.

Casele pe langa care am trecut erau parca incremenite in timp. Batrani idilici tundeau iarba molcom, ferigile se intindeau la racoare, ferestrele de la etaj oglindeau splendoarea castelului. Se spune ca cei care vor sa intemeieze o familie, se retrag in afara orasului, unde casele au curte si linistea domneste in imprejurimi.

Revenind la poveste noastra, doua secole mai tarziu, pe vremea lui Frederick al VII lea, izbucneste un incendiu in interiorul castelului si multe dintre obictectele de arta sunt pierdute. Cum in toiul iernii lacul era inghetat, focul a fost stins cu ajutorul localnicilor, care aduceau apa de la satul din apropiere. Ceea ce m-a facut sa ma gandesc la faptul ca oamenii de rand isi pretuiau regii. Banii pentru reconstructia cladirii au venit in mare parte de la JC Jacobsen, renumitul berar, care a impus ca dupa finalizare, castelul sa fie deschis publicului larg ca Muzeu de Istorie.

Urmatorii 30 de ani au imbogatit colectia de obiecte de arta, ajungand a se distinge prin cea mai importanta galerie de portrete ale personalitatilor insemnate din Evul mediu si pana azi.

Gradina este o bijuterie de smarald, cu monogramele regilor Frederick IV, Christian VI, Frederick V, si reginei Margrete II formand tema principala. Cascadele susura, Afrodite isi inalta maini suave spre cer, o lebada sintetica curata suprafata lacului.

Standard
alexandra lavrente_copenhagen denmark
Travel

Carlsberg Experience

alexandra lavrente alexandra lavrente alexandra lavrente alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark

As vrea sa pot spune ca mai intai am mers sa gustam niste arta si apoi sa degustam renumita bere Carlsberg, dar de fapt lucrurile au fost tocmai invers. Vremea se anunta ploioasa si nu tocmai ideala pentru aventuri, dar iata-ne ajunsi pe “muntele” lui Carl, fiindca asta inseamna “Carlsberg”. Cum nu sunt munti in Copenhaga, locul este de fapt un deal, situat la marginea orasului.

Portile masive de lemn se deschid catre un taram cu cladiri caramizii, care prin 1847 adaposteau productia de bere ce mai intai a purtat numele tatalui – Jacobsen. Pe vremea lui J. C. Jacobsen, apa orasului nu era tocmai potabila, asa ca berea a venit sa intampine o nevoie primara. Povestea dintre JC si fiul sau este una tumultoasa, exact pe placul meu, asa ca mai mult am savurat povestea decat licoarea in sine.

Se spune ca berea lui JC a avut succes imediat. Odata cu venirea sotiei, si aristocratia se muta pe muntele lui Carl, acesta devenind loc de petrecere. Desi JC nu era un om “cu carte”, era un om manat de ambitie si ingeniozitate. Dorinta aceasta, de a imbunatati constant gustul berii, a fostpusa si pe umerii fiului, care urma sa duca renumele mai departe. Carl insa era o fire artistica, meditativa, astfel ca relatia cu tatal sau a fost intotdeauna distanta si tensionata. Implinind varsta insuratoarei, tatal considera ca aleasa nu este de rangul lui Carl si il trimite peste mari si tari, la berarii de renume, pentru a “invata meserie”, rupand astfel relatia dintre cei doi indragostiti. In toti acesti ani, cam cinci la numar, isi trimit constant scrisori, Carl facand schite, JC imbunatatind reteta si utilajele. La intoarcerea fiului, JC ii inchiriaza o parte din berarie, astfel incat Carl sa experimenteze si sa aplice cunostintele dobandite in Germania si Scotia. Relatia devine atat de dificila incat aveau intrari separate in incinta berariei. In cele din urma, tatal ii plateste o suma de bani pentru imbunatatirile aduse, iar Carl paraseste “muntele” pentru a fauri propria berarie.

JC lasa prin testament intreaga avere Fundatiei Carlsberg, iar Carl devine directorul executiv al acesteaia. Povestea se incheie cum berea lui Carl devine ceea ce Carlsberg este astazi, in timp de Jacobsen ramane produsa local, urmand in mare parte reteta initiala. Membrii familiei sunt astazi raspanditi in intreaga lume, fundatia devenind mostenitoarea a tot ceea ce Carl si JC au faurit. Iata o mica reteta a nemuririi.

Save

Standard
Travel

Denmark Crown Jewels

alexandra lavrente_copenhagen denmark (1769) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1782) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1534) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1484) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1481) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1515) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1487) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1382) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1377) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1378) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1365) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1444) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1407) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1426) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1405) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1506) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1456) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1358) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1336) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1348) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1350) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1352)

Pentru mine istoria este foarte plicticoasa fiindca eu nu pot sa retin date. Eu retin evenimente, si cu cat mai picante, cu atat mai bine. Arta este atemporala. Ce inseamna istoria fara arta? Ce ar insemna Egiptul fara hieroglifele sale, fara pictura murala, sculpturile gigantesti si mumiile ce dateaza de milenii? Arta pentru mine atesta identitatea, unicitatea. Si nu este vorba doar de a reliefa aspiratiile politice sau valorile unei anumite epoci, ci de a transcende.

Rosenborg Castle, o bijuterie renascentista plasata intr-un parc cu copaci perfect dreptunghiulari. E usor de imaginat ca si oamenii din vremea lui Christian al IV lea erau la fel de impresionati de stucaturi, candelabre, tapiserii, picturi si piese de mobilier. Ajungand la Bijuteriile Coroanei, Canon, epuizat, a ramas fara baterie. Dupa cateva mii de poze. Acesta a fost suvenirul meu din Copenhaga.

History is pretty boring to me because I can’t remember dates.  I remember events, the more spicy, the better. But art is timeless. What would History be without Art? What would Egypt be without its hieroglyphs, without its mural paintings, sarcophagi and thousands years old mummies? Art to me certifies one’s identity, uniqueness. And it’s not just about emphasizing political aspirations or values of a certain era, it’s about transcending.

Rosenborg Castle, a Renaissance jewel placed in the middle of a park with perfect rectangular trees. It’s easy to imagine that people from Christian the 4th were also impressed by the golden ceilings, massive chandeliers, tapestries, paintings and furniture with inlaid ivory and marble. Arriving to the basement, where the Crown Jewels are kept, Canon, exhausted after a few thousands shots, remained without battery.

Save

Standard