Intorc privirea si imi limezesc mintea in verdele de smarald al parcului. Apele curg, ca si cum le-ai privit dintotdeauna – un sentiment de atemporal te inunda si de simti inconjurat de ochii ingaduitori ai reginelor. Contrastul dintre ramele aurii, involburate si albastrul de talaz al peretilor te arunca ca-ntr-o vraja sub fascinatia chipurilor maiestrit pictate.

As putea visa zile in sir, acoperita de cerul de stucaturi si crizantemele de fildes s-ar desprinde de pe mobilele vechi cu scartait, m-ar inveli cu frunzele lor late ca pe un cocon si m-as lasa purtata pe taramul imaginatiei, fara regret.

Ma trezesc cu rochie fina de matase, brodata cu motive vegetale si monograme turcoaz, panglici late, aurii imi impodobesc corsajul. Chipul pomadat, buze intredeschise ca un bujor, unghii atent rotunjite si inel de aur pe degetul mic – ma trezesc inspirand aroma ceaiului fierbinte, zambindu-le.

Save

Save

Bineinteles ca ne propusesem sa vedem o lunga lista de muzee si atractii turistice, dar am fost atat de coplesiti de lucrurile pe care le-am vazut, incat am avut nevoie de timp indelungat sa le contemplam. Dis de dimineata am pornit catre Frederiksborg Slot. Am luat trenul spre Hillerød si am ramas placut surprinsa de nevoia danezilor de spatiu personal – in mijloacele de transport se ocupa mai intai locul de la geam si apoi intreaga banca. O regula nescrisa, pe care ajungi sa o intelegi si sa o pretuiesti mai tarziu.

Am coborat si printre stradute se ascundea un cimitir. Pur si simplu un parc cu copaci grosi, cu coroane stufoase, iarba si placi funerare. Nimic din sobrietatea mortii – palcuri de lumina scaldau pietrele, fluturi licareau prin lumina translucida – linistita integrare a omului in natura.

Apoi am intrat in piata si oamenii se pregateau de targ. Mi-am luat o inghetata si m-am oprit pe scarile statuii sa admir castelul de peste lac. Frederiksborg Slot a fost construit prin secolul 17 in stil renascentist pentru Christian IV, regele Danemarcei si al Norvegiei. A fost primul castel construit in scopuri recreationale, in mijlocul unei paduri, cu vaste terenuri de vanatoare.

Casele pe langa care am trecut erau parca incremenite in timp. Batrani idilici tundeau iarba molcom, ferigile se intindeau la racoare, ferestrele de la etaj oglindeau splendoarea castelului. Se spune ca cei care vor sa intemeieze o familie, se retrag in afara orasului, unde casele au curte si linistea domneste in imprejurimi.

Revenind la poveste noastra, doua secole mai tarziu, pe vremea lui Frederick al VII lea, izbucneste un incendiu in interiorul castelului si multe dintre obictectele de arta sunt pierdute. Cum in toiul iernii lacul era inghetat, focul a fost stins cu ajutorul localnicilor, care aduceau apa de la satul din apropiere. Ceea ce m-a facut sa ma gandesc la faptul ca oamenii de rand isi pretuiau regii. Banii pentru reconstructia cladirii au venit in mare parte de la JC Jacobsen, renumitul berar, care a impus ca dupa finalizare, castelul sa fie deschis publicului larg ca Muzeu de Istorie.

Urmatorii 30 de ani au imbogatit colectia de obiecte de arta, ajungand a se distinge prin cea mai importanta galerie de portrete ale personalitatilor insemnate din Evul mediu si pana azi.

Gradina este o bijuterie de smarald, cu monogramele regilor Frederick IV, Christian VI, Frederick V, si reginei Margrete II formand tema principala. Cascadele susura, Afrodite isi inalta maini suave spre cer, o lebada sintetica curata suprafata lacului.