alexandra lavrente
Travel

Enchantment at Frederiksborg Castle

alexandra lavrente_copenhagen denmark (922) alexandra lavrente_copenhagen denmark (914) alexandra lavrente_copenhagen denmark (910) alexandra lavrente_copenhagen denmark (745) alexandra lavrente_copenhagen denmark (885) alexandra lavrente_copenhagen denmark (883) alexandra lavrente_copenhagen denmark (877) alexandra lavrente_copenhagen denmark (848) alexandra lavrente_copenhagen denmark (834) alexandra lavrente_copenhagen denmark (831) alexandra lavrente_copenhagen denmark (822) alexandra lavrente_copenhagen denmark (796) alexandra lavrente_copenhagen denmark (818) alexandra lavrente_copenhagen denmark (810) alexandra lavrente_copenhagen denmark (814) alexandra lavrente_copenhagen denmark (807) alexandra lavrente_copenhagen denmark (804) alexandra lavrente_copenhagen denmark (805) alexandra lavrente_copenhagen denmark (799) alexandra lavrente_copenhagen denmark (798) alexandra lavrente_copenhagen denmark (776) alexandra lavrente_copenhagen denmark (774) alexandra lavrente_copenhagen denmark (768) alexandra lavrente_copenhagen denmark (766) alexandra lavrente_copenhagen denmark (761) alexandra lavrente_copenhagen denmark (757) alexandra lavrente_copenhagen denmark (756) alexandra lavrente_copenhagen denmark (752) alexandra lavrente_copenhagen denmark (750) alexandra lavrente_copenhagen denmark (746)

Intorc privirea si imi limezesc mintea in verdele de smarald al parcului. Apele curg, ca si cum le-ai privit dintotdeauna – un sentiment de atemporal te inunda si de simti inconjurat de ochii ingaduitori ai reginelor. Contrastul dintre ramele aurii, involburate si albastrul de talaz al peretilor te arunca ca-ntr-o vraja sub fascinatia chipurilor maiestrit pictate.

As putea visa zile in sir, acoperita de cerul de stucaturi si crizantemele de fildes s-ar desprinde de pe mobilele vechi cu scartait, m-ar inveli cu frunzele lor late ca pe un cocon si m-as lasa purtata pe taramul imaginatiei, fara regret.

Ma trezesc cu rochie fina de matase, brodata cu motive vegetale si monograme turcoaz, panglici late, aurii imi impodobesc corsajul. Chipul pomadat, buze intredeschise ca un bujor, unghii atent rotunjite si inel de aur pe degetul mic – ma trezesc inspirand aroma ceaiului fierbinte, zambindu-le.

Save

Save

Standard
alexandra lavrente copenhaga
Travel

Frederiksborg Slot

alexandra lavrente_copenhagen denmark (1278) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1254) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1249) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1246) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1238) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1222) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1199) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1202) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1206) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1198) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1195) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1188) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1187) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1176) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1123) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1116) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1097) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1093) alexandra lavrente_copenhagen denmark (930) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1090) alexandra lavrente_copenhagen denmark (940) alexandra lavrente_copenhagen denmark (945) alexandra lavrente_copenhagen denmark (947) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1040) alexandra lavrente_copenhagen denmark (956) alexandra lavrente_copenhagen denmark (960) alexandra lavrente_copenhagen denmark (967) alexandra lavrente_copenhagen denmark (969) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1009) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1015) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1020) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1031) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1061) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1076) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1064)

Bineinteles ca ne propusesem sa vedem o lunga lista de muzee si atractii turistice, dar am fost atat de coplesiti de lucrurile pe care le-am vazut, incat am avut nevoie de timp indelungat sa le contemplam. Dis de dimineata am pornit catre Frederiksborg Slot. Am luat trenul spre Hillerød si am ramas placut surprinsa de nevoia danezilor de spatiu personal – in mijloacele de transport se ocupa mai intai locul de la geam si apoi intreaga banca. O regula nescrisa, pe care ajungi sa o intelegi si sa o pretuiesti mai tarziu.

Am coborat si printre stradute se ascundea un cimitir. Pur si simplu un parc cu copaci grosi, cu coroane stufoase, iarba si placi funerare. Nimic din sobrietatea mortii – palcuri de lumina scaldau pietrele, fluturi licareau prin lumina translucida – linistita integrare a omului in natura.

Apoi am intrat in piata si oamenii se pregateau de targ. Mi-am luat o inghetata si m-am oprit pe scarile statuii sa admir castelul de peste lac. Frederiksborg Slot a fost construit prin secolul 17 in stil renascentist pentru Christian IV, regele Danemarcei si al Norvegiei. A fost primul castel construit in scopuri recreationale, in mijlocul unei paduri, cu vaste terenuri de vanatoare.

Casele pe langa care am trecut erau parca incremenite in timp. Batrani idilici tundeau iarba molcom, ferigile se intindeau la racoare, ferestrele de la etaj oglindeau splendoarea castelului. Se spune ca cei care vor sa intemeieze o familie, se retrag in afara orasului, unde casele au curte si linistea domneste in imprejurimi.

Revenind la poveste noastra, doua secole mai tarziu, pe vremea lui Frederick al VII lea, izbucneste un incendiu in interiorul castelului si multe dintre obictectele de arta sunt pierdute. Cum in toiul iernii lacul era inghetat, focul a fost stins cu ajutorul localnicilor, care aduceau apa de la satul din apropiere. Ceea ce m-a facut sa ma gandesc la faptul ca oamenii de rand isi pretuiau regii. Banii pentru reconstructia cladirii au venit in mare parte de la JC Jacobsen, renumitul berar, care a impus ca dupa finalizare, castelul sa fie deschis publicului larg ca Muzeu de Istorie.

Urmatorii 30 de ani au imbogatit colectia de obiecte de arta, ajungand a se distinge prin cea mai importanta galerie de portrete ale personalitatilor insemnate din Evul mediu si pana azi.

Gradina este o bijuterie de smarald, cu monogramele regilor Frederick IV, Christian VI, Frederick V, si reginei Margrete II formand tema principala. Cascadele susura, Afrodite isi inalta maini suave spre cer, o lebada sintetica curata suprafata lacului.

Standard
alexandra lavrente_copenhagen denmark
Travel

Carlsberg Experience

alexandra lavrente alexandra lavrente alexandra lavrente alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark

As vrea sa pot spune ca mai intai am mers sa gustam niste arta si apoi sa degustam renumita bere Carlsberg, dar de fapt lucrurile au fost tocmai invers. Vremea se anunta ploioasa si nu tocmai ideala pentru aventuri, dar iata-ne ajunsi pe “muntele” lui Carl, fiindca asta inseamna “Carlsberg”. Cum nu sunt munti in Copenhaga, locul este de fapt un deal, situat la marginea orasului.

Portile masive de lemn se deschid catre un taram cu cladiri caramizii, care prin 1847 adaposteau productia de bere ce mai intai a purtat numele tatalui – Jacobsen. Pe vremea lui J. C. Jacobsen, apa orasului nu era tocmai potabila, asa ca berea a venit sa intampine o nevoie primara. Povestea dintre JC si fiul sau este una tumultoasa, exact pe placul meu, asa ca mai mult am savurat povestea decat licoarea in sine.

Se spune ca berea lui JC a avut succes imediat. Odata cu venirea sotiei, si aristocratia se muta pe muntele lui Carl, acesta devenind loc de petrecere. Desi JC nu era un om “cu carte”, era un om manat de ambitie si ingeniozitate. Dorinta aceasta, de a imbunatati constant gustul berii, a fostpusa si pe umerii fiului, care urma sa duca renumele mai departe. Carl insa era o fire artistica, meditativa, astfel ca relatia cu tatal sau a fost intotdeauna distanta si tensionata. Implinind varsta insuratoarei, tatal considera ca aleasa nu este de rangul lui Carl si il trimite peste mari si tari, la berarii de renume, pentru a “invata meserie”, rupand astfel relatia dintre cei doi indragostiti. In toti acesti ani, cam cinci la numar, isi trimit constant scrisori, Carl facand schite, JC imbunatatind reteta si utilajele. La intoarcerea fiului, JC ii inchiriaza o parte din berarie, astfel incat Carl sa experimenteze si sa aplice cunostintele dobandite in Germania si Scotia. Relatia devine atat de dificila incat aveau intrari separate in incinta berariei. In cele din urma, tatal ii plateste o suma de bani pentru imbunatatirile aduse, iar Carl paraseste “muntele” pentru a fauri propria berarie.

JC lasa prin testament intreaga avere Fundatiei Carlsberg, iar Carl devine directorul executiv al acesteaia. Povestea se incheie cum berea lui Carl devine ceea ce Carlsberg este astazi, in timp de Jacobsen ramane produsa local, urmand in mare parte reteta initiala. Membrii familiei sunt astazi raspanditi in intreaga lume, fundatia devenind mostenitoarea a tot ceea ce Carl si JC au faurit. Iata o mica reteta a nemuririi.

Save

Standard
Travel

Denmark Crown Jewels

alexandra lavrente_copenhagen denmark (1769) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1782) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1534) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1484) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1481) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1515) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1487) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1382) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1377) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1378) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1365) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1444) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1407) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1426) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1405) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1506) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1456) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1358) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1336) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1348) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1350) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1352)

Pentru mine istoria este foarte plicticoasa fiindca eu nu pot sa retin date. Eu retin evenimente, si cu cat mai picante, cu atat mai bine. Arta este atemporala. Ce inseamna istoria fara arta? Ce ar insemna Egiptul fara hieroglifele sale, fara pictura murala, sculpturile gigantesti si mumiile ce dateaza de milenii? Arta pentru mine atesta identitatea, unicitatea. Si nu este vorba doar de a reliefa aspiratiile politice sau valorile unei anumite epoci, ci de a transcende.

Rosenborg Castle, o bijuterie renascentista plasata intr-un parc cu copaci perfect dreptunghiulari. E usor de imaginat ca si oamenii din vremea lui Christian al IV lea erau la fel de impresionati de stucaturi, candelabre, tapiserii, picturi si piese de mobilier. Ajungand la Bijuteriile Coroanei, Canon, epuizat, a ramas fara baterie. Dupa cateva mii de poze. Acesta a fost suvenirul meu din Copenhaga.

History is pretty boring to me because I can’t remember dates.  I remember events, the more spicy, the better. But art is timeless. What would History be without Art? What would Egypt be without its hieroglyphs, without its mural paintings, sarcophagi and thousands years old mummies? Art to me certifies one’s identity, uniqueness. And it’s not just about emphasizing political aspirations or values of a certain era, it’s about transcending.

Rosenborg Castle, a Renaissance jewel placed in the middle of a park with perfect rectangular trees. It’s easy to imagine that people from Christian the 4th were also impressed by the golden ceilings, massive chandeliers, tapestries, paintings and furniture with inlaid ivory and marble. Arriving to the basement, where the Crown Jewels are kept, Canon, exhausted after a few thousands shots, remained without battery.

Save

Standard
Travel

Copenhagen at first sight

alexandra lavrente_copenhagen denmark (2294) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2299) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2298) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2282) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2178) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1953) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1961) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1980) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2039) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2034) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2022) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2093) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1958) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2048) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2045) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2081) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2117) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2127) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2129) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2172) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2188) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2194) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2205) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2219) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1947) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2233) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2228) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2270) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2246) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2256) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2260) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2263) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2265) alexandra lavrente_copenhagen denmark (2266) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1889) alexandra lavrente_copenhagen denmark (1886)

Se spune ca “toate drumurile duc la Roma”, insa eu ma pierdusem. De cateva zile ploua torential si ma intrebam daca merita sa ma dau jos din pat ca sa prind avionul. Facusem bagajele cu doar cateva ore in urma. M-am imbracat in sfarsit si ajunsa la aeroport, mi-am dat seama ca nu mi-am luat cartea de identitate. Mi-am dat seama ca pur si simplu nu am luat-o, nu ca am uitat-o.

Zbor de doua ore cu o diferenta de fus orar, am ajuns devreme in Suedia. Teii nu inflorisera si vremea era mohorata. M-am urcat ganditoare in autocar si am dormit tot drumul spre inima Danemarcei.

Asa te indragostesti – te simti dezamagit, indispus, absent si apoi te farmeca cu simplitatea ei. Turbinele eoliene se roteau molatec in aer, verdele proaspat imbratisa pamanturile, linistea te absorbea in pacea ei launtrica. Are ceva semet Danemarca – cupolele muzeelor strapung cerul, dragoni se imperecheaza sinusoidal, perfectiuni sferice regrupeaza peisajul si dincolo de liniste, isi arata chipul sau devorator de lebede. Iar eu, deja sedusa, nimic nu iubesc mai mult decat contradictiile.

Mai intai m-a chemat in Round Tower sa-i admir contururile. M-a fascinat contrastul dintre caramizile sangerii si acoperisurile oxidate in turcoaz uniform, cu ornamente aurite, cu valul cetos, parca ascunzandu-se jucausa. Si mi-am spus: “da, m-as putea indragosti de tine”.

Irish coffee si plimbare cu barca pe canalele Copenhagai. Ghidul povestea cate ceva despre cladiri, dar in afara de Opera, nu am retinut niciun nume. Asa sunt eu – nu retin nume cand fac cunostinta cu cineva, decat daca ma intriga persoana. Si nu am preferinte de sex. Tocmai de aceea m-au fascinat danezele cu parul lor alb de zana si ochi albastri de lapis lazuli, cu carnea lor tare si independenta. Revenind la cladiri, m-a fascinat Copenhaga cu puterea ei de transformare – din silozuri in birouri, din fabrici de hartie in street food fair. Si vreau sa invat si eu a recicla sentimente, sa fac oameni frumosi din oameni cu chipul desfigurat.

They say “all roads lead to Rome”, but I was feeling completely lost. Torrential rains were falling and I was beginning to wonder if there is any point in getting out of bed and catch the plane to Sweden. Packed the bags just a few hours earlier, got dressed eventually and arriving at the airport I noticed that my identity card was missing. But the thing is that I didn’t forget it, I just never thought putting it in my bag.

After a two hours flight minus one hour because of time zone difference, we arrived early in Sweden. Linden trees had their flowers still closed and the weather was gloomy. I stepped into the bus with my head in the clouds and slept all the way to Denmark.

That’s how you fall in love – you feel disappointed, absent and then she charms you with her simplicity. The wind turbines were slowly moving trough the air, a soft shade of green caressing all the landscape, silence was absorbing you into her inner peace. Denmark has also something bold – cupolas pierce the sky, dragons mate in descending spirals, spheres circle the sky and beyond those innocent eyes, she smiles with her devouring swans mouth. And I am already seduced, since there’s nothing I love most than contradiction.

First she lured me into the Round Tower, showing me her curves. The contrast between those reddish bricks and the oxidized roofs is fascinating. With her golden ornaments, under that soft mist like a veil, she seems frisky and sensual. “I could fall in love with you” I thought to myself.

Irish coffee and boat trip on Copenhagen’s canals. The guide was talking about the buildings surrounding us, but besides The Opera, I couldn’t remember any. I never remember names. When I meet someone, I only remember the name and features if I find myself intrigued by that person. And I don’t have sex preferences. That’s why danish girls fascinated me with their long, blonde, fairy like hair and lapis lazuli eyes, their strong and independent flesh. Going back to the buildings, Copenhagen amazed me with her recycling ability – from silos to offices, from paper factory to food fair. And I also want to learn how to recycle emotions – to make beautiful people out of defaced figures.

 

 

 

Standard