Ne-am întors în orașul-vampir prăfuit. Cincșor s-a sustras din palpabilul imediat, ascunzându-se în amintiri.
Dimineață ne-am trezit mai ușori, ca atunci când îți mărturisești un păcat și Dumnezeu te primește din nou lângă Dânsul, blagoslovindu-te cu o pace interioară neasemuit de dulce. Am mâncat lejer și ne-am îndreptat spre bibliotecă. Domnul Schuster ne aștepta pe canapea să ne istoriseasca un pic din povestea locului. Vorbea și eu încercam să alcătuiesc corpul de cuvinte: cămășă albă, impecabilă, ochi albaștri ca marea, profesor de istorie în Berlin. Cu doi ani în urmă, el și soția s-au stabilit definitiv în Cincșor, satul ei natal. Lucrările de restaurare au luat câțiva ani, dar ei au răbdarea unor nemuritori. Ne-a povestit că locul era în ruină când a fost scos la vânzare, iar concurența vroia să transforme școala într-un depozit de utilaje agricole… Ăsta a fost momentul când au decis să cumpere locul.
Îl priveam și nu înțelegeam pasiunea unui străin pentru pământurile și valorile românești, nu înțelegeam cum noi putem fi atât de nonșalanți cu gunoiul lăsat în păduri, pârâuri, sub poduri, la colț de stradă și uneori chiar în față ușii, fiindcă mie îmi este rușine de felul în care arată Gara de Nord și adesea mă întreb de ce vin străinii în București. Ne îndreptăm spre Biserica Evanghelică fortificată și domnul profesor începe să ne povestească cum pământul aflat între Olt și Mureș se afla pe la 1500 în proprietatea regilor maghiari. Promițând o viață liberă, fără biruri, stabilesc aici din considerente militare o comunitate săsească, meșteșugari și cavaleri teutoni spre a preîntâmpina pericolul otoman. Acesta e motivul pentru care așezările din această zona au nume corespondent în limba germană.
Această biserică fortificată este una din numeroasele monumente lăsate în urmă de către această comunitate. În perioada 2010 – 2014, o parte dintre ele, inclusiv Biserica Evanghelică din Cincsor, au intrat într-un program de restaurare / consolidare. Pentru turn sau pentru ceas nu au mai fost fonduri și încep să mă întreb ce fel de restaurare s-a făcut, dacă acestea au rămas tot în grija soților Schuster… Biserica adăpostește o bijuterie: orga construită pe la 1805 de către Samuel Matz, restaurată datorită soților Schuster și a comunității săsești acum stabilite în Germania. De fiecare dată când au loc evenimente, orga este cântată spre plăcerea oaspeților. Turul se încheie cu sesiune de fotografii și nu pot să mă mai despart de iarba asta presărată cu păpădii. Vreau să mă descalț și să mă înrădăcinez aici.
Domnul Schuster, îmbrăcat în cămășă, pantaloni de stofă și pantofi, poartă acum un șorț alb imaculat și după ce ne-a povestit în cea mai fină engleză istoria bisericii, ajută la debarasarea meselor cu cea mai desăvârșită naturalețe, după ce oaspeții terminaseră minunatul prânz.
Eu mă las furată de frumusețea locului și mergem să petrecem orele dupamiezii în hamac, lângă Parish House. Data viitoare vreau să venim în grădina asta cu telescopul și să căutăm constelații în răcoarea nopților de vară.
