Nu e niciun dubiu ca ma numar printre randurile dese ale procrastinatorilor. Iubesc noptile acelea care izvorasc idei in linistea cerului, intunericul amorf in care se contureaza concepte. Dar cum ma aflu intr-o perioada experimentala, imi permit sa trec granita.
Locul meu e printre cei care fauresc, fiindca asa inteleg eu nemurirea. Sa transform amorful in palpabil, asta e fericirea mea. Ca este hartie sau material textil, pentru mine este la fel, atata vreme cat pot cantari ideea in palmele mele.
