A trecut ianuarie printre degete, ca o dupa-amiaza petrecuta in barca cu melodie cantata la shamisen auzindu-se de pe mal. Imi place imaginea asta: despinzandu-te de pamant, cu barca unduita de valurile universului, dar cu simturile inca legate de teluricul momentului.
Apoi s-a lasat liniste si iarna a cuprins jepii cu imbratisarea ei. Prilej de meditatie pentru mine si de seri petrecute in lumina calda a atelierului. Ma gaseam la ferestra din cand in cand, admirand zapada aurie de sub felinarele ingalbenite si imi spuneam ca are si ianuarie povestile lui de spus. Adevarul este ca altfel se aud la gura sobei, cu ceai indulcit cu zahar cubic, pesmet, o felie de lamaie si o bucata sanatoasa de branza de oaie…cum Mamaia Nuta imi pregatea.
S-au rostogolit orele, uneori prea putine, alteori prea lungi cu inspiratie din vestimentatia indienilor meridionali, paleta cromatica a lui Van Gogh, flori si sirene.
