Clopotele bisericii Ursulinelor rasunau dis de dimineata. Mi-am baut cafeaua cu lapte si am pornit spre bijuteria orasului, Catedrala Evanghelica. Biserica se afla in centrul cetatii si este usor de recunoscut dupa mandrele sale turnulete din care privelistea este minunata. Insa inainte de a urca scarile abrupte spre turn, m-am asezat frumos pe bancuta si am admirat in liniste orga in stil baroc, perfectiunea ogivelor, limpezimea vitraliilor, altarul si galeria de pietre funerare. M-am gandit o clipa la vechimea acestor frumuseti si la povestile pe care le-ar spune, daca ar putea rosti! Urcand spre turn, clopotele imense asteptau tacute, anticipandu-ne emotia. Am deschis fereastra si am inspirat adanc aerul racoros si mi-am stapanit nelinistea – tabloul desenat de acoperisuri caramizii si cupole de smarald, necuprinsul cerului si muntii, la granita dintre cele doua lumi, compun unul dintre cele mai frumoase peisaje pe care le-am vazut. Nu pot sa ma stapanesc si fac un calup serios de poze – vreau sa iau Sibiul cu mine, acasa, in Bucuresti.

Se face ora pranzului, dar inainte de a merge la Kulinarium, ne indreptam spre Casa Artelor. Cum Liceul de arta se afla aproape, Casa detine o colectie impresionanta de obiecte ceramice maiestrit pictate, costume traditionale cu minunate fote, obiecte din lemn de cires, decoratiuni din panusi, tot felul de broderii, de la marami, la mileuri. Din acest loc frumos mi-am ales si eu un suvenir. Cum sa plec din Sibiu fara suvenir?!

Spre seara am mers in Turnul Sfatului sa admiram acoperisurile contopite ale caselor si expozitia de fotografii din interiorul sau. Apoi am iesit in oras la un ceai fierbinte in Museum Cafe – care are una dintre acele canapele iconice din Breakfast at Tiffany’s, sa admiram luminile si Podul minciunilor. Cam astea sunt ingredientele unei zile perfecte.