Mie îmi place să citesc. Așa îmi spun. Dar de fapt este o metodă de a mă sustrage. În același timp, uneori îmi simt mintea goală, dornică să mă tachineze cu mărunțișuri și atunci îmi spun că am nevoie să scot o carte din bibliotecă și să o răsfoiesc. Fiindcă cuvintele îmi înaripează simțurile, cărțile mă fac să visez, să caut în adâncul meu imagini, fapte și oameni pe care să-i ajustez pe o scenă, exact ca un păpușar. Când scriu, mă simt ca un creator sau ca un magician; am scos la iveală din abisul pălăriei o inimă care zvâcnește, care se contractă dureros în al său zbucium, două globuri de cristal, cu care să zăresc dincolo de cortina realității o viață care palpită după ritmuri proprii, cadențate.

Lumea asta e doar o contemplare a ideilor, o realitate curbă desenată în culori violacee și bruște sau pastelate și leneșe, care mă cheamă cu surâsu-i enigmatic în proporțiile-i diforme. Doar fantasme cu care te prinzi de mână, dar a căror absență te doare aievea, cu cărți de tarot suspendate în aer, juxtapunerea viitorului imposibil cu realitatea unui om cu idealuri mărunte, are lumea asta ceva dintr-un drog, o halucinație de voaluri suprapuse care compun și descompun forme.

Trupu-ți firav de ielă, buze vrăjite de muză, ai Iubire un parfum de cicoare. Nopțile mă ademenești cu mângâierea ta, ziua mă străpungi cu absența-ți zgomotoasă de dragoste neîmplinită. Vino să-ți întinzi umărul peste trupul meu gol, vino să-ți dezmierd părul în mâinile mele aspre. Lasă-mă să-ți șterg durerile cărnii și lacrimile ochilor limpezi cu buzele mele flămânde. Îți va curge timpul printre palme, astrele se vor roti domol, dar ce muritor poate birui angoasa dimineților cu așternuturi goale?

Vreau să-ți cuprind amintirea fantastică în dorurile mele. Ca o nălucă pe care am strivit-o în pieptul meu, vintrea mi-ai golit de viață și amurgurile de strălucire. Cantecu-ți de pasăre sălbatică s-a stins în tonuri reci în inima spartă de furtuni. Te văd cum îți ștergi pielea de sărutările mele, cum tragi cearceafurile ca să-ți acoperi goliciunea pe care o știu prea bine. Te rog, nu te înfrupta încă din pomul uitării.

Cover photo by Gustavo Alcantara  from Pexels