Intorc privirea si imi limezesc mintea in verdele de smarald al parcului. Apele curg, ca si cum le-ai privit dintotdeauna – un sentiment de atemporal te inunda si de simti inconjurat de ochii ingaduitori ai reginelor. Contrastul dintre ramele aurii, involburate si albastrul de talaz al peretilor te arunca ca-ntr-o vraja sub fascinatia chipurilor maiestrit pictate.
As putea visa zile in sir, acoperita de cerul de stucaturi si crizantemele de fildes s-ar desprinde de pe mobilele vechi cu scartait, m-ar inveli cu frunzele lor late ca pe un cocon si m-as lasa purtata pe taramul imaginatiei, fara regret.
Ma trezesc cu rochie fina de matase, brodata cu motive vegetale si monograme turcoaz, panglici late, aurii imi impodobesc corsajul. Chipul pomadat, buze intredeschise ca un bujor, unghii atent rotunjite si inel de aur pe degetul mic – ma trezesc inspirand aroma ceaiului fierbinte, zambindu-le.
