Ceea ce am învățat eu din cartea asta este că povestea sufletului pereche este exact asta: o poveste. O poveste pe care tu o țeși, cu sârguință și răbdare fiindcă nu există chestia asta, a unui viitor gata țesut, ci a unui drum al devenirii, plin de povârnișuri, frunze putrede peste care se alunecă ușor, și priveliști care-ți taie răsuflarea pentru o clipă. Iubirea e despre acceptare. A înțelege că e vorba despre doi oameni nebuni și diformi, în care iubirea este un limbaj de comunicare între două lumi.

El o cere de soție după șase luni, mult înainte de a cunoaște cine este de fapt celălalt. Dar e nevoie de nesăbuința asta, care face lucrurile frumoase, fiindcă este o diferență majoră între a cere pe cineva în căsătorie și a avea un mariaj. Oamenii povestesc adesea despre fiorul primei întâlniri, când de fapt interesant este cum reușești să supraviețuiești vieții de cuplu. Fiindcă inevitabil, strălucirea începutului se estompează și încercarea constă în a trăi cu celălalt, zeci de ani lângă același trup, decât despre stângăciile și plăcerile primei nopți de sex.

Cartea povestește cu mare deschidere despre adulter și legăturile extraconjugale, înțelegând că “iubirea și sexul vor avea mereu probleme de coabitare”. Presiunea care se adună pe umerii celuilalt, aceea de a fi totul – prietenă, iubită, soție, copil – este mult prea mare. Iar instituția căsătoriei nu face altceva decât să ajute un cuplu să rămână împreună tocmai prin regulile ei imuabile. Deoarece nu este ușor, regulile sunt menite a-ți reaminti că un divorț e treabă complicată. A-ți strânge jucăriile – laptopul, mașina de făcut pâine și pantofii fistichii din dulap – și a trânti ușa după tine, e doar partea artistică a peliculei. 

Echilibrul într-o căsnicie e totuși fragil. Este vorba exact despre faptul că astăzi te vezi mereu lângă femeia ta, iar mâine vrei să rămâi cu americanca aceea exotică, pe care ai savutar-o în camera de hotel. Oricând se pot rupe și recompune lucrurile, dar ideea este să accepți neprevăzutul ca pe o constantă. O căsnicie este o provocare, la fel ca și rolul de angajat sau de părinte, o anxietate care trebuie înțeleasă și acceptată cu blândețe, fiindcă în asta îi constă frumusețea.

Cover photo by Adrienne Andersen from Pexels