alexandra lavrente alexandra lavrente alexandra lavrente alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark alexandra lavrente_copenhagen denmark

As vrea sa pot spune ca mai intai am mers sa gustam niste arta si apoi sa degustam renumita bere Carlsberg, dar de fapt lucrurile au fost tocmai invers. Vremea se anunta ploioasa si nu tocmai ideala pentru aventuri, dar iata-ne ajunsi pe “muntele” lui Carl, fiindca asta inseamna “Carlsberg”. Cum nu sunt munti in Copenhaga, locul este de fapt un deal, situat la marginea orasului.

Portile masive de lemn se deschid catre un taram cu cladiri caramizii, care prin 1847 adaposteau productia de bere ce mai intai a purtat numele tatalui – Jacobsen. Pe vremea lui J. C. Jacobsen, apa orasului nu era tocmai potabila, asa ca berea a venit sa intampine o nevoie primara. Povestea dintre JC si fiul sau este una tumultoasa, exact pe placul meu, asa ca mai mult am savurat povestea decat licoarea in sine.

Se spune ca berea lui JC a avut succes imediat. Odata cu venirea sotiei, si aristocratia se muta pe muntele lui Carl, acesta devenind loc de petrecere. Desi JC nu era un om “cu carte”, era un om manat de ambitie si ingeniozitate. Dorinta aceasta, de a imbunatati constant gustul berii, a fostpusa si pe umerii fiului, care urma sa duca renumele mai departe. Carl insa era o fire artistica, meditativa, astfel ca relatia cu tatal sau a fost intotdeauna distanta si tensionata. Implinind varsta insuratoarei, tatal considera ca aleasa nu este de rangul lui Carl si il trimite peste mari si tari, la berarii de renume, pentru a “invata meserie”, rupand astfel relatia dintre cei doi indragostiti. In toti acesti ani, cam cinci la numar, isi trimit constant scrisori, Carl facand schite, JC imbunatatind reteta si utilajele. La intoarcerea fiului, JC ii inchiriaza o parte din berarie, astfel incat Carl sa experimenteze si sa aplice cunostintele dobandite in Germania si Scotia. Relatia devine atat de dificila incat aveau intrari separate in incinta berariei. In cele din urma, tatal ii plateste o suma de bani pentru imbunatatirile aduse, iar Carl paraseste “muntele” pentru a fauri propria berarie.

JC lasa prin testament intreaga avere Fundatiei Carlsberg, iar Carl devine directorul executiv al acesteaia. Povestea se incheie cum berea lui Carl devine ceea ce Carlsberg este astazi, in timp de Jacobsen ramane produsa local, urmand in mare parte reteta initiala. Membrii familiei sunt astazi raspanditi in intreaga lume, fundatia devenind mostenitoarea a tot ceea ce Carl si JC au faurit. Iata o mica reteta a nemuririi.

Save