Parca zilele insorite erau numarate. Cu toate astea, m-am lasat imbratisata de toropeala asternuturilor calde – am inceput sa pretuiesc sambetele cu dimineti lungi. M-am desprins molatec, am facut cafea si am luat micul dejun impreuna. Deja erau orele amiezii cand ne-am hotarat sa plecam spre mare.
Vedeam in vale Cernavoda si cerul se contopise cu pamantul in ploaie. Degradeuri cu griuri colorate coborau din cer spre dealuri si noi fugeam spre fierbinteala nisipului si racoarea marii.
Am coborat din masina si mireasma ei se revarsa printre noi, chemandu-ne. Am fugit spre margine, ii vedeam albastrul necuprins si valurile inspumate – albastru ultramarin in adancuri, turcoaz aproape de tarm. In locuri virgine, alge se leganau murmurand o poveste.
Nu puteam sa ma despart de vara, fara sa-mi vad marea – simpla, nostalgica, cu florile ei fara nume uscate de seceta. Am luat pranzul, am rezervat o camera si ne-am aruncat costumele de baie pe noi. Ne-a cuprins calda, ca apele unui vis si noi ne-am contopit cu fericirea.
