Maraton de muzee și expoziții. Cam despre asta a fost vorba în prima parte a vacanței. Dacă m-ai fi întrebat pe mine, aș fi spus să facem mai întâi un tur gastronomic în La Boqueria, să gustăm delicioși bocadillo cu jamon și apetisante mariscos, însă chiar dacă am început mai întâi cu artele plastice și apoi cu artele culinare, Catalunya are un farmec aparte.

Dincolo de piața cu produse locale și muzeele în care Picasso te cheamă să descifrezi secretele Meninelor, Barcelona este o bijuterie arhitecturală – un oraș situat între Marea Baleară și Parc Natural de la Serra de Collserola, cu oameni primitori ce vorbesc ceva între spaniolă, franceză și italiană. Așa că în oricare dintre limbi ai saluta, îți răspund cu zâmbet larg.

Am ridicat Barcelona Card din aeroport. Acesta include transportul și intrarea gratuită la obiectivele majore și reduceri însemnate la alte obiective de referință precum Palau și Park Guell, ambele parte din patrimoniul Unesco. Se cade să începem cu Museu Nacional d’Art de Catalunya. Situat pe Montjuic, oferă o priveliște de amploare asupra orașului imens, iar buticurile cu cafea și artiștii stradali interpretând la orgă opere ale marilor compozitori dau momentului un farmec aparte. Aici am văzut multă artă religioasă, apoi am continuat cu Fundacio Juan Miro, în care am fost impresionată de atitudinea nihilistă a artistului, care rupându-se de arta tradițională, s-a dedicat experimentării unor noi limbaje de comunicare artistică de tipul sfâșierii sau arderii pânzelor, și am încheiat cu Jardi Botanic, unde am admirat cea mai frumoasă colecție de bonsai.

Următoarea zi am plecat spre Museu del Disseny, unde am fotografiat fiecare exponat. Literalmente. Multă ceramică în culori și forme variate, cu glazuri sidefii, folosită pentru mozaicuri și faianță, o colecție de farfurii semnată “Picasso”, dar probabil cel mai important obiect era o trăsura de pe la 1600, minunat păstrată. Al doilea etaj găzduia o expoziție de modă, începând cu corsete strâmte și crinoline somptuoase, rochii cu broderii migăloase semnate Balenciaga și terminând cu articole vestimentare din ultima colecție Custo Barcelona. Ultimul etaj oferă un ansamblu colorat de afișe care marchează Era Digitală. Masa de prânz am luat-o la cafeneaua cochetă a muzeului și am plecat mai departe spre Palau Guell.

Din exterior o clădire frumoasă, ca oricare alta din zona La Rambla, în interior, un palat. Reședința lui Eusebi Guell, cel mai de seamă comanditar al arhitectului Antoni Gaudi, este o nestemată ce cuprinde elemente lucrate din lemn, ceramică și metal în cele mai de seamă ateliere meșteșugărești, cu mobilier sculptat în manieră Modernistă realizat de însuși Gaudi. Turnurile de pe acoperiș, realizate în stil specific trencadis, marchează locul ca o operă semnată Antoni Gaudi i Cornet, de departe cel mai cunoscut arhitect catalan. Se spune că soția lui Guell nu era deosebit de impresionată de acest palat, ci mai degrabă de sumele enorme care au fost necesare pentru finalizarea lucrărilor. Dar Guell punea mare preț pe unicitate, fiind un magnat în domeniul industrial, un om cu rol deosebit de important în societatea vremurilor. Apoi am coborât spre Museu Frederic Mares, unde am văzut cea mai impresionantă colecție de pipe.

Luni am petrecut în Sagrada Familia. Se întră cu maxim 15 minute înainte de ora menționată pe bilet, care trebuie achiziționat cu zile bune înainte. Dar odată ce treci pe sub boltele-i arcuite, simți că locul este o odă adusă Creatorului. Gaudi și-a imaginat o biserică a viitorului, în care oameni de diferite religii se pot regăsi aici, în acest colț de lume. Și intr-adevăr, nu găsești nimic din elementele tipice în construirea unei biserici. Inspirat de Natură, coloanele de diferite culori , grosimi și durități, reprezintă copacii unei păduri, ai căror ramuri susțin acoperișul. În lumina zilei, vitraliile dau naștere unui curcubeu și minunandu-te de aceste detalii, ai impresia că timpul stă pe loc. Mai târziu am plecat spre Casa Vicens, Casa Amatller și Casa Mila, pe care le-am admirat din stradă.

Ultima zi am petrecut-o la Museu d’Historia de Catalunya, situat în zona Barceloneta, lângă port. Iahturile stau unele lângă altele, gata să se avante spre tărâmuri noi.