Lucrurile se innoada si se deznoada la fel de usor. Cam asta simt daca m-ai intreba. Simt ca cineva sta in umbra, cineva te arunca spre lumina. Mereu aceasta dualitate, niciodata sentimentul pur… Viata in Bucuresti curge cu un alt ritm decat in provincie. Cu toata linistea padurii, si tot auzi presiunea efervescenta a capitalei. Iar zumzetul asta parca iti povesteste doar lucruri banale, dar e suficient de asurzitor incat sa nu poti patrunde dincolo de superficial. Ma caut pe mine, in autenticitatea mea. Dar n-am sa ma gasesc pana nu incetez a ma cauta in ceilalti.

Cred ca de fapt am inceput cu finalul. Fiindca asta este ce mi-a ramas in cap dupa conferinta – nevoia de autentic.

Bucurestiul si-a deschis portile de noiembrie cu multe evenimente interesante. Primul a fost Creativo, in cadrul caruia s-au tinut la ARCUB conferinte si workshopuri legate de moda – de la design, la croitorie, drapaj, cusut, broderie, blogging, vlogging, pana la finantare. Florin Dobre tocmai iesea din cladire cand am ajuns. E atat de usor sa intorci capul dupa el – cu barba lui perfecta si pantaloni visinii la dunga, asortati cu pantofii – e imposibil sa nu-l recunosti.

Am intrat in sala. Nu cunosteam nici pe moderator, Ines Turturica, nici pe oaspeti. Uite o modalitate de a fi in atentia publicului, de a dobandi followers. Fiindca cuvantul asta e pe buzele tuturor.

Mi-a placut mult de Andrei Vulpescu si Oana Tache. Poate nu e Vulpescu un barbat frumos dupa standardul Ken, dar are carisma. Solid, imbracat in negru de sus pana jos, purtand baggy pants. La 41 de ani. Mi s-a parut un contrast amuzant, iarasi aceeasi dualitate de care vorbeam. Da, pe mine ma ajuta analiza asta, fiindca am nevoie sa stiu cum ma raportez la ceilalti. Incearca sa vizualizezi: un tip masiv, tuns militareste, cearcane, imbracat in negru, baggy pants, care pe al sau blog vorbeste despre relationships, happiness, fulfillment, achievements. Dar articolul asta vestimentar, mie imi spune “abordabil”.

“Sa nu fii oaie”. Bineinteles ca m-am simtit o oaie prin simplul fapt ca ma aflam in public. Dar daca privesti povestea dintr-un alt unghi, as spune ca m-am dus fiindca vroiam sa aud repetandu-se anumite concepte in care ma regasesc. Iau evenimentele de acest gen ca pe un memento – chiar daca nu realizez actiunea, simplul fapt ca il citesc imi tine mintea ocupata cu acelasi obiectiv.

Cum sa ai succes in viata? – incepuse Vulpescu sa citeze doi oameni scoliti de la Stanford – 1. sa fii curios, 2. sa vorbesti cu cineva, 3. sa incerci chestii.

Oana a inceput cu “de la cinci ani sunt in PRO TV” si intr-adevar pe tot parcursul conferintei am citit dezinvoltura specifica omului printre oameni si fermitate. M-am tot intrebat din ce material e facuta bluza – rochie pe care o poarta. Spre sfarsit, cand se puneau liber intrebari din public (fara a mai incarca prin aplicatie), a urcat treptele si i-a intins microfonul sau persoanei care vroia sa adreseze intrebarea (m-am simtit ca intr-o emisiune). Atunci mi-am dat seama ca era confectionata din piele. Deci bruneta cu buze si unghii rosii, un singur cercel lung, ca un fir argintiu din urechea stanga, bluza – rochie alba, din piele, leggings negri si pantofi – adidasi sclipitori. Imi place cum suna texturile astea laolalta!

Nu in cele din urma as vrea sa spun despre Silvia Postolatiev, ale carei cuvinte mi-au mers la inima: “Gata cu frica de penibil!”.

Photo by Lukas / Pexels