Ideea asta de a coloniza o altă planetă…De ce să nu investim atenția și banii în salvarea acestei planete, care încă are de toate? Poate fiindcă e în natura omului să distrugă, să descopere lucruri noi, să se îndrepte spre noi orizonturi, să cucerească noi limite. Și probabil când se va plictisi de oportunitățile pe care Marte i le deschide, va avea tehnologia necesară să plece către următoarea galaxie, asigurându-se asfel că specia va trăi veșnic.

Mă uităm la “The Mars Generation” pe Netflix și mă întrebam de ce Elon Musk nu-și folosește carisma ca să salveze copiii de foamete, să aducă apă potabilă în locurile în care nu există și să se opună împotriva defrișării pădurilor din România. Și m-a izbit ideea că pur și simplu nu acesta este visul lui. Pentru el nu există decât fascinația pentru Univers și fiecare dintre noi trebuie să-și urmeze steaua, că să poată muri împlinit, chiar dacă moare pe drum. Toate lucrurile au fost imposibile, până în momentul în care s-au dovedit posibile.

Pe scurt, NASA antrenează astronauți; un boot camp al adolescenților pasionați de știință și explorarea spațiului. Cât este de mișto să vezi copii absorbiți într-un mod toatal de matematică, inginerie și robotică, antrenându-și mintea pentru diferite proiecte reale, precum lansarea unei rachete (folosind materialele astfel încât să se încadreze într-un buget dat), în timp ce mențin echipajul în viață (adică oul) sau construirea unui scut spațial, pentru a proteja omul (adică oul) de miile grade celsius, prin care nava trece în momentul pătrunderii în atmosferă! Fără “câte comentarii am pe Insta” sau “like-uri pe Facebook”, “influenceri” sau “despre ce va fi postarea de azi”, ci doar punându-și în fiecare dimineață uniforma cu emblema NASA peste piept și hrănindu-se din lucrurile acelea care-ți dezvoltă circumvoluțiuni pe creier…

Țînând cont că administrația Trump preferă să investească în infrastructură decât să colonizeze planeta Marte, bugetul alocat pentru NASA este o zecime din ce obișnuia să fie 4% pe vremea aselenizării Lunii. Și revin la Elon Musk. Toate misiunile NASA au dezvoltat shuttle-uri care nu pot fi folosite decât pentru o singură misiune. SpaceX iși propune să construiască un sistem de transport interplanetar, începând cu o rachetă ce lansează în spațiu o nava. În timp ce nava își continuă drumul, racheta se rotește și se întoarce în mod vertical, îi este umplut rezervorul, i se asigura mentenanță și apoi pleacă din nou spre a transporta oameni sau marfă în spațiu, către orbita inferioară a Terrei, către Planeta Roșie sau mai departe. O singură rachetă, reutilizabilă, lansând chestii în spațiu de cincisprezece ori pe zi. Fiori te cuprind pe șira spinării când după experimente nereușite și milioane de dolari “aruncați”, racheta aterizează pentru prima oară vertical, în locul stabilit, pe douazecisidoi Decembrie 2015.  E nevoie de un fragment de nebunie, credință, muncă și motivație că să-ți scrii numele în paginile Istoriei. Și apropo, și Elon Musk are probleme în a-și finanța proiectele… Povestea SpaceX începe cu o mâna de oameni care nu știau să proiecteze rachete, care au avut trei eșecuri totale și UN succes. Fără acel succes, astăzi nu s-ar povesti despre colonizarea unei planete străine cu un asemenea avânt.

De ce X nu face Y cu timpul, banii și talentul cu care este înzestrat? Oricare ar fi răspunsul la întrebarea asta, te rog, nu lăsa să fie “frică”.