Stii ce inseamna libertatea pentru mine? Sa ma pot trezi la noua, sa beau o cafea fierbinte, ma lungesc un pic cu micul dejun, ma hotarasc ca vreau sa mergem la munte si sa punem bagajele laolalta. Pe la orele doisprezece se aud cheile in broasca si coboram o singura data. Nu, nu ma mai intorc dupa nimic, chiar daca e sa raman fara papuci de casa – fiindca lucrurile esentiale sunt doar trei: chei, bani si aparatul foto. Si am nevoie de trei zile pline ca sa intru in atmosfera de vacanta. Daca fug din oras doar un weekend, e ca si cum te-ai aseza in fata mea cu o felie delicioasa de tort cu ciocolata, de pe care se topeste inghetata si mi-ai spune ca nu e decat o singura lingurita. Deci pentru mine, libertatea are gust de prajituri.
Iubesc sa descopar locuri noi, dar in acelasi timp, raman fidela locurilor care mi-au placut. Si le revad pana simt ca nu mai au nimic de spus. Asa ca am pus si Sibiu pe harta, dupa Alba Iulia. Dar oriunde as calatori, simt ca imi hranesc spiritul, in unele locuri mai mult decat in altele. Si desi mi-a placut mult Alba Iulia, cu cetatea ei de caramida rosie, parca in Sibiu se simtea o alta energie. Si nu datorita Targului de Craciun.
Am ajuns pe la ora cinei si ne-am indreptat spre Carpaccio, un loc intim cu iz de whiskey vechi. Am comandat un risotto delicios si mai tarziu un lava cake. Am iesit sa ne plimbam in racoarea serii si cladirile devenisera umbre. Dimineata am pornit spre cetate si am ramas impresionata de curatenia, coerenta arhitecturii si de starea generala a centrului vechi cu fortificatiile sale. Repetitia asta dintre caramidele rosii, gazonul verde si ceata formau parca un portal. Avea ceva magic, in special locurile mai putin umblate de oameni, cum ar fi Castrul roman. Dupa lectia de istorie a urmat pranzul sublim si medieval la Pub13.
Dar nu pot sa inchei povestea despre Alba Carolina, fara sa spun ca in urmatoarea dimineata ne-am baut cafeaua la Framm’s. Din momentul in care am intrat, am simtit vibratie artistica si idei proaspete in aer – Universitatea e in apropiere. In meniu gasesti doar licori si mi-a placut asta. Ca si cum oamenii si-au spus: hai sa facem chestii mai putine, dar misto, si punem si jazz in fundal. M-am simtit inconjurata de copilarie, fluturi, spirit ludic. Mai vreau!
Apoi am plecat spre Sibiu si vreau sa-ti spun despre doua locuri care mi-au placut mult: Heim Apart si Hochmeister. A fost pentru prima oara cand ne-am cazat intr-un apartament, dar efectiv m-am simtit ca acasa. Si nu e vorba exclusiv de interior, ci de faptul ca anumite obiecte de uz personal erau aceleasi. Dimineata am baut o ceasca de Lavazza impreuna, ne-am uitat pe Travel Channel, am editat imagini si spre pranz am pornit in oras. Se simtea ca e luni – am reusit sa ne plimbam prin piata, sa admiram fiecare stand. De la mancare traditionala si deserturi (deserturi e categorie separata de mancare 🙂 ), pana la globuri, sapunuri, decoratiuni si accesorii, toate lucrate manual.
Hochmeister, situat via a vis de apartament, ne-a deschis usile sale cu lumina calda. Mobilierul este facut pe comanda, minimalist prin design, complex prin structura. Am savurat cea mai buna supa crema de dovleac cu crutoane si am zambit tot timpul, incantata de atmosfera. In fiecare zi am mancat intr-un loc nou, si fiecare a avut ceva special – la Casa Hermania am mancat cea mai buna supa de chimen, iar la Max cele mai gustoase paste, dar aici am simtit o energie aparte. Trebuie sa vii si tu!
